Instrument pur democratic, dar contaminat de partizanatul omului politic, precum si de inconstanta in optiuni a alegatorului, referendumul e pe cale sa fie compromis definitiv. Scandalul din jurul plebiscitului pentru demiterea lui Traian Basescu a relevat o groaza de caraghioslacuri. De la intrebarea cu iz hamletian "cati (nu) mai suntem, fratilor?" pana la actiunile magice ale unor primari de comune, ce au inregistrat prezente de 300% la urne, referendumul a scos la iveala exact ce are mai bolnav politica romaneasca. Comportamentul tuturor institutiilor implicate in organizarea referendumului a fost grotesc, cand nu a fost penibil. Infectate de politic, unele, sau de politicianism, altele, simbolurile democratiei - de la CCR la parlamentarul roman - au facut o figura jalnica. Abia acum au sesizat cu totii ca Legea Fundamentala are enorm de multe lacune, ca e interpretabila, in sensul cel mai rau al cuvantului, permitand oricarui neavenit sa-si dea cu parerea despre starea natiunii. Va urma un nou referendum pentru modificarea drastica a Constitutiei? Cand? Numararea romanilor a fost in schimb teribil de comica. Desi era foarte clar ca populatia Romaniei este mai putin numeroasa acum decat in urma cu 10 ani, fiecare partid socotea altceva. Ferm convinsi ca toti romanii il vor demis pe Basescu, cei din USL nu au facut calculele corecte la timp. Cand au descoperit ca multi alegatori nu vor sa mai aiba de-a face cu mizeria din politica, uselistii au incercat sa modifice liste, buletine, adrese si sentimente patriotice. Ulterior, cand le-a mai venit mintea la cap si au inteles ca mai putini electori inseamna si mai putini parlamentari (si chiar reducerea fondurilor europene), au inventat formule bizare in care poporul juca rolul necunoscutei seduse, dar abandonate. Dar, cu ceva timp urma, romanii se pronuntasera oricum, intr-un alt referendum, pentru reducerea numarului