Episodul 9. Propunerea
Mihai Badea statea in biblioteca lui Ordeanu, plimbandu-si privirea pe nenumaratele volume din rafturi, necontenind sa se minuneze. Era o camera inalta, dreptunghiulara, poate nu atat de larga cum te-ai fi asteptat, dar cu peretii ticsiti de carti, majoritatea foarte vechi. Scaunele inalte si austere, ca niste jilturi, incadrau o masuta joasa, dreptunghiulara si ea, cu arabescuri discrete incrustate in lemn. Prin colturi se intrezareau niste vaze albastre uriase, netulburate de nici un fir de floare.
Ce noroc si pe omul asta, ofta Mihai Badea cu naduf, sa se nasca intr-un asemenea mediu! Bineinteles ca, daca ai totul la indemana de mic, ti-e mult mai usor s-o pornesti in viata. Daca esti, insa, un baiat de la tara, ca mine... sau, si mai rau, un pusti abandonat de familie, ca Mihaita...
George Ordeanu se aseza zgomotos pe un jilt, scrutandu-l pe Mihai cu privirea lui metalica.
- Am inteles ca sunt bine amandoua, asadar, si ca maine le-aducem acasa! isi freca el palmele, bucuros. Am pregatit camera copilului intr-un timp-record, ca Marga, superstitioasa din senin, n-a vrut sa cumpere nimic dinainte. Dar m-am descurcat multumitor, din fericire... Ei, cum ti s-au parut fetele mele?
Mihai isi mangaie mustata si incepu sa-i povesteasca despre nastere, se scuza din nou pentru plecarea lui abrupta si nedorita la Bucuresti, apoi ii vorbi despre copil, despre starea Margai... George Ordeanu isi aprinsese pipa si il asculta cu luare-aminte, scuturandu-si capul bine-dispus de cate ori auzea vreo lauda, de parca i-ar fi fost adresata lui direct, si i s-ar fi si cuvenit, in mod firesc. Usa se deschise aproape fara zgomot si intra o batrana inalta, uscativa si zbarcita, cu par rar si cenusiu, care-l cauta din ochi pe George.
- Da, mama, tresari acesta. E gata cafeaua?
Batrana dadu din cap si inchise usa. @