Revistele de cultura nu trec prin cea mai fasta perioada a existentei lor. De la aceasta premisa a pornit ideea de a aduna la Mamaia directori sau redactori-sefi ai publicatiilor literare din Romania, Europa, Statele Unite ale Americii si Israel spre a dezbate si, eventual, a gasi solutii de supravietuire pentru acest segment extrem de important al fenomenului cultural. Dezbaterea a fost animata, dar nu a produs surprize si nici polemici mai mari sau mai mici, pentru ca - in privinta statutului, existentei, valorilor si spiritului in care trebuie sa functioneze o revista de cultura - s-a ajuns repede la un consens, pe alocuri cu tremolouri in glas.
Dar solutii exista oare?
Revistele culturale sunt in declin, supravietuind periculos saptamana de saptamana sau luna de luna, dupa ritmul lor de aparitie. Insecuritatea financiara se rasfrange adesea dramatic asupra impactului pe care il mai produc ele in campul vietii literare. Nu sunt bani, nu sunt conditii grafice atragatoare! Nu sunt bani, nu sunt programe coerente pe termen lung sau macar mediu! Nu sunt bani, nu sunt valori pe care sa le atragi in calitate de colaboratori! Nu sunt bani, te multumesti cu putin! Asadar, acele perioade in care revistele dadeau tonul, certificau sau impuneau valori, valorizau creatii si fenomene culturale, se constituiau in barometre de opinie dupa care se ghida majoritatea covarsitoare a celor interesati de cultura s-au cam dus. Cand se ofera exemplul debutului tarziu al lui Arghezi (la 47 de ani), se uita a se mentiona ca el avea o statura impunatoare de poet in urma publicarii in reviste. De asemenea, mult-citata Istorie... calinesciana isi pregatise cu temeinicie ogorul receptarii si-si construise singura orizontul de asteptare in randul cititorilor prin publicarea de fragmente masive si elocvente, cu precadere in Jurnalul literar. In fine, mai aproape de noi, o
