Gheorghe Schwartz s-a născut la 16 septembrie 1945, în Lugoj. A absolvit, în 1968, Facultatea de Istorie şi Filozofie a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj şi este doctor în filozofie. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România în 1976, iar din 1990 este membru în Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor. A publicat 29 de cărţi şi a obţinut 18 premii şi distincţii literare, printre care Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor şi Premiul pentru Excelenţă al Uniunii Scriitorilor. I s-a conferit Ordinul Meritul Cultural în rang de Comandor. Din 1985, lucrează la ciclul romanesc CEI O SUTĂ, ambiţionând una dintre cele mai ample construcţii din literatura română.
Când, după ce Robert, cel care a fost întotdeauna socotit a fi fost "cel mai bun prieten al celui de Al Optzeci şi şaselea", s-a întors acasă şi a uzurpat puterea din han, şi după ce lupta sa cu A Doua Marie, nora Contelui Lorenzzi şi mama Celui de Al Optzeci şi şaptelea, s-a terminat cu fuga acesteia, Robert a trimis mai mulţi oameni în urma celor pe care îi considera - câtă vreme se aflau în viaţă - pericolul principal pentru dominaţia sa. (Dar viitorul nu se conformează întotdeauna logicii oamenilor: Al Optzeci şi şaptelea şi mama sa nu i-au mai creat probleme lui Robert, el fiind răpus de intrigile următorilor aspiranţi la conducerea
hanului, animalele de pradă sfâşiindu-se deseori şi între ele, în lupta pentru ciolan.) Câţiva ucigaşi plătiţi de Robert au ajuns prea târziu la Obersdach, alţii au fugit cu banii primiţi pentru misiunea încredinţată, doi fiind omorâţi de însoţitorii urmăriţilor. A durat aproape trei luni până ce Robert i-a localizat pe fugari în Alsacia şi încă două săptămâni până ce conacul fortificat de la Storckensohn a fost înconjurat de luptători din "armata de oameni" veniţi din Saxonia. Şi s-a întâmplat ca unii asediatori să-i cunoască pe un