cei cinci fraţi ai lui Bănel, deschide poarta.Nici mama stelistului, nici fratele nu ridică privirea din pământ decât pentru două-trei vorbe. "Nimeni n-a vrut să se întâmple aşa", începe, cei cinci fraţi ai lui Bănel, deschide poarta.

Nici mama stelistului, nici fratele nu ridică privirea din pământ decât pentru două-trei vorbe. "Nimeni n-a vrut să se întâmple aşa", începe, sfioasă, Marcela Nicoliţă, în timp ce-şi spală mâinile la robinetul din curte.

Toţi sunt murdari şi se ruşinează. Lucrau de zor la o casă cu etaj, pentru care Bănel le-a trimis 400 milioane de lei vechi. "Am vorbit cu el după meci, i-am zis

mamă, stai liniştit

, că dacă şi noi îl certăm, cine să-l mai apere?", se deschide la vorbă femeia de 44 de ani.

Ea povesteşte că nu s-a putut ridica din pat, "de supărare", în ziua de după meci. Despre momentul autogolului nu spune nimic, doar dă anemic din cap.

Fotbalul îi aduce aminte de "greutăţi", laitmotivul vieţii lui Bănel Nicoliţă. Privirea resemnată îi dispare femeii, când îşi aruncă ochii peste unul dintre pereţii casei vechi: o poză cu Bănel în clasa a patra, alta cu el în tricoul Stelei, articole decupate din ziare, un poster înrămat cu echipa roş-albastră. "Mă uit la toate meciurile ca să-l mai văd, că mi-e dor de el", spune tanti Marcela.

Familia îl apără cu şlapii

Între timp, apare şi Aurel Nicoliţă. În vârstă de 23 de ani, fotbalist, el apără poarta formaţiei locale, Unirea Făurei. "A fost numai 10% vina lui Bănel", vobeşte cu patos. Apoi, aşază doi şlapi în faţa uşii şi arată spre ei cu piciorul, imaginând două bare. Se pune în lateralul "porţii" şi imită mişcarea portarului Cernea din faza autogolului. "N-avea ce să caute acolo, toată lumea a spus aşa", conchide, sigur pe el. Întărit de mama lui, Aurel spune că va merge în Ghencea, la partida cu Dinamo Kiev. "Capul sus, Bănele!", îi transmit at