Senzatia ca, in ciuda disperarii, oamenii au constiinta a ceea ce trebuie facut este semnalul major de incredere umana pe care noi, cei aflati la adapost, alaturi de cei dragi, trebuie sa il primim cu inima deschisa. Pentru cetateanul obisnuit, imaginea despre japonezi este un amestec stereotipic din care nu lipsesc samuraii, codul onoarei, bomba de la Hiroshima, greva japoneza si revolutia tehnologica. Potrivit unei asemenea reprezentari, japonezul este omul demn, rezervat si foarte harnic, care pune onoarea mai presus de orice. Urgia care a lovit Tara Soarelui-Rasare intareste aceasta perceptie. In ciuda dificultatilor imense cu care se confrunta, poporul japonez se comporta mai degraba rational decit emotional. Efortul personal este prima conditie a revenirii din socul care a zguduit Japonia si oamenii, victime si salvatori deopotriva, par sa actioneze pentru a atenua, atit cit este omeneste posibil, efectele dezastrului. De altfel, disciplina si sacrificiul individual sint doua dintre aspectele comportamentale care au facut posibila ridicarea tarii din ruina celui de-al doilea razboi mondial si ridicarea ei la statutul de superputere economica. Din noianul de informatii aflate in circulatie dupa marele cutremur din 11 martie pot fi alese citeva aspecte centrale, a caror sistematizare reprezinta baza lectiei de demnitate pe care japonezii au oferit-o tuturor. O nenorocire nu vine niciodata singura. Cutremurul si valul tsunami care a potopit zona de coasta a arhipelagului nipon au declansat o serie de efecte secundare al caror potential devastator s-ar putea dovedi mai amplu decit miscarile seismice. Groaza fata de declansarea unei tragedii nucleare intrece deja teama desteptata de natura trezita din adormire. Contaminarea radioactiva este spectrul amenintator care vibreaza acut in constiinta japonezilor, singura populatie a lumii care s-a confruntat cu distrugeril