Să ştim ce vrem sau măcar să aflăm cam ce ne-am putea dori. Să nu mai bâjbâim, aşteptând să ne arate alţii ce şi cum trebuie să facem. Să nu ne mai plângem singuri de milă. Să ne gândim măcar câteva minute pe zi la ce am făcut şi ce am vrea să facem. Să nu vorbim doar de dragul de a ne auzi vorbind.
Să înjurăm cât mai puţin, atunci când suntem prinşi în trafic. Să folosim semnalizatorul mai des decât claxonul. Să nu ne băgăm în faţă atunci când avem de achitat al cincilea comision din a şasea rată la bancă. Să ne stăpânim imboldul de a-l strânge de gât pe cel care o face.
Să apreciem mai mult ceea ce deja avem. Să nu ne mai dorim ceea ce se va dovedi că ne e de prisos. Să ne sunăm mai des mama, tatăl, pe cei apropiaţi nouă, pe puţinii prieteni pe care încă îi mai considerăm prieteni. Să privim mai mult, să nu ne mai amăgim că putem înţelege totul. Pe cât posibil, să fim corecţi cu noi înşine şi abia apoi să pretindem de la alţii ceea ce noi credem că e corect şi firesc.
Să ştim ce vrem sau măcar să aflăm cam ce ne-am putea dori. Să nu mai bâjbâim, aşteptând să ne arate alţii ce şi cum trebuie să facem. Să nu ne mai plângem singuri de milă. Să ne gândim măcar câteva minute pe zi la ce am făcut şi ce am vrea să facem. Să nu vorbim doar de dragul de a ne auzi vorbind.
Să înjurăm cât mai puţin, atunci când suntem prinşi în trafic. Să folosim semnalizatorul mai des decât claxonul. Să nu ne băgăm în faţă atunci când avem de achitat al cincilea comision din a şasea rată la bancă. Să ne stăpânim imboldul de a-l strânge de gât pe cel care o face.
Să apreciem mai mult ceea ce deja avem. Să nu ne mai dorim ceea ce se va dovedi că ne e de prisos. Să ne sunăm mai des mama, tatăl, pe cei apropiaţi nouă, pe puţinii prieteni pe care încă îi mai considerăm prieteni. Să privim mai mult, să nu ne mai amăgim că putem înţelege totul. Pe cât posibil, să f