Cum altfel decât zăhăit de cap vi s-ar părea Mihai Eminescu dacă vi l-aţi imagina pretinzându-i Veronicăi Micle decontul pe iubirea parţial împărtăşită şi tradusă în file-capodoperă?! Ce om cu minţile acasă i-ar putea cere iubitei într-un târziu şase lei, cât l-a costat bobocul de lalea, ca să-i mai dea voie să ţină floarea la fereastră?! În linii mari, cam pe aici se învârte şi demeresul unuia dintre urmaşii lui Adrian Păunescu. A cântărit el bine, ca la iarmaroc, una dintre marile poveşti de dragoste ale poetului şi i-a ieşit o cifră rotundă, o sută de mii de euro, fără bătaie. 100.000 sau imnul Rapidului va fi interzis în Giuleşti ca un refren muncitoresc din filmele cu ilegalişti ale lui Sergiu Nicolaescu.
Toţi l-aţi văzut pe Adrian Păunescu în nenumăratele apariţii TV. L-aţi admirat, l-aţi contestat, l-aţi detestat. În niciun caz n-aţi descoperit în poet un timid. Dimpotrivă. Nu şi-l poate închipui nimeni răbdător şi cuminţel ani la rândul dacă i-ar fi pretins cu adevărat Rapidului acea sumă şi ar fi adulmecat că i se pregăteşte o ţeapă. Nu, ar fi explodat la prima emisiune sportivă. Poate să fi aruncat, acolo, o vorbă în glumă, ca să-l mai tachineze pe Copos. De ce nu, cine ştie, poate se prinde...
Înainte de tot şi de toate, Păunescu a oferit imnul Rapidului pentru simplul fapt că a iubit (şi) Rapidul. L-a ajutat pe cât i-a stat odinioară în putere şi în influenţă. Între multe alte declaraţii de dragoste, rapidiştii mai cărunţi la tâmple îşi aduc aminte cum s-au trezit peste noapte, în plin campionat, în echipă cu tocmai transferaţii Ion Ion, Mateescu, Şumulanschi şi Grosu. Păunescu pusese o vorbă bună la tov.-ul care trebuia. În fine, e doar un episod din povestea de amor dintre Rapid şi Păunescu. A apărut însă de niciunde feciorul poetului, a rupt vraja dragostei şi a şi fixat preţul bobocului de lalea din fereastră. 100 de mii de euro cost