Fenomenul generaţiilor multiple care convieţuiesc sub acelaşi acoperiş este global. Traversăm o perioadă grea din punct de vedere economic, tot mai mulţi oameni rămân fără loc de muncă, alţii riscă să-şi piardă casele pentru că nu mai au cum să-şi achite datoriile. Pentru a evita acest deznodământ, multe persoane aleg să se mute împreună cu părinţii, iar propriile locuinţe sunt închiriate pentru a putea să-si achite ratele la bănci.

Acest lucru nu se petrece numai în România, ci în lumea întreagă. Mai multe generaţii sunt nevoite să trăiască sub acelaşi acoperiş, tinerii nu se mai grăbesc să plece din casa părintească, bunicii vin să aibă grijă de nepoţi, iar copii adulţi trebuie să-şi îngrijescă părinţii bătrâni.

Un exemplu concret în acest sens este SUA, o ţară în care tinerii sunt încurajaţi să-şi ia viaţa în propriile mâini imediat ce au depăşit adolescenţa, uneori chiar mai devreme.

După declanşarea crizei economice, 49 milioane de americani (peste 16% din totalul populaţiei americane) trăiesc într-o casă cu cel puţin două generaţii de adulţi. Iar numărul celor aflaţi în această situaţie continuă să crească.

Nu este uşor să convieţuieşti sub acelaşi acoperiş cu părinţii şi bunicii, fiecare generaţie având concepţii diametral opuse despre viaţă. În plus, la români există vorba: „Cât stai la mine în casă faci cum spun eu”, ceea ce îngreunează şi mai mult lucrurile. Iar să locuieşti în aceeaşi casă cu socri nu este chiar visul unor tineri însurăţei. Dar vremurile grele cer măsuri disperate.

Pentru ca lucrurile să n-o ia razna este indicat ca fiecare generaţie să se preocupe de problemele sale şi să nu intervină în discuţiile celor mai tineri. Oricât de bune le-ar fi intenţiile, cel mai bine este să lase fiecare cuplu să-şi trăiască propria viata, chiar dacă asta înseamnă că mai şi greşesc uneori.

Citeşte continuarea pe sfatu