Un buzoian care a suferit alături de familie prigoana politică a primilor ani de după război, a ajuns ca după o viaţă de luptă cu sistemul, să fie un om apreciat, reabilitat şi chiar promovat după o vreme chiar de fostul regim comunist. Stelian Cuzea Mihălcescu este unul dintre eroii anonimi, care au pus umărul la dezvoltarea socialismului în România postebelică.
Afinitatea pentru doctrina liberală i-a adus iniţial numai necazuri odată cu venirea la putere a comuniştilor.
Din moştenirea străbunilor de viţă nobilă din neamul Mihălceştilor atestat încă de la 1623 pe Valea Buzăului, a păstrat spiritul de luptător, şi credinţa în Dumnezeu care l-au salvat de la o moarte sigură :
" Am trăit într-un mediu de medici consacraţi din Buzău, în casa mătuşii mele din partea tatălui, doctoriţa Pitacu. Aici se întâlneau şi ţărănişti şi liberali, o serie întreagă de oameni politici şi oameni mari ai Buzăului.
Am avut ocazia să-i cunosc îndeaproape. Aveam 15 ani când a venit ciuma roşie la putere. Ştiu tot ce s-antâmplat şi de-aici au venit şi necazurile.
Eram elev la liceul Haşdeu când pe 8 noiembrie 1948 am fost arestat pentru prima dată. Am stat în beciurile de vis a vis de Spitalul Brătianu. Am fost bătut vreo câteva zile pentru că atunci credeam într-o democraţie, într-o societate liberă.
Eu am avut un unchi care era comandor şi făcea parte din sumanele negre, nişte brigăzi de la Câmpulung Moldovenesc conduse de militari, care doreau răsturnarea regimului şi înlăturarea ruşilor din ţară. Eram fascinat de acest curent care începuse să prindă aripi şi la Buzău.
Eram un simpatizant al sumanelor negre şi începusem să fac oarecare prozelitism prin şcoală. La un moment dat am fost turnat de unii colegi.
Am stat arestat cam o săptămână şi pe urmă am fost eliberat pentru că n