Am fost de curând în Belgia, şi am avut curiozitatea să caut un catalog de supermarket de la ei. Adus acasă, l-am pus alături de un catalog al aceluiaşi retailer din România. Sursa: REUTERS

Celor care le-am arătat catalogul de supermarket din vest, fără să le spun care este scopul lui, de unde l-am luat, au crezut că este o revistă culinară. În timp ce catalogul pentru consumatorii români, este o colecţie de imagini de produse, un raft pus în pagină şi cu cât mai vizibile preţuri barate. Iată aşadar cum procedează marii retaileri: acolo, publicul are parte de educaţie culinară, este învăţat să gătească şi să savureze, aici este împins la hrănire cu forţa, condiţionat să cumpere mult şi ieftin. Un retailer chiar vinde în România un produs alimentar care se numeşte simplu “Bere".

Astfel produsul este redus la esenţa lui, preţul, pentru că doar astfel se mai diferenţiază. Pentru că astăzi valoarea adăugată, exprimată prin marcă şi brand, nu mai contează. Preţul a devenit în România de azi, aproape tot ceea ce diferenţiază un produs alimentar de altul, spre deosebire de occident. Unde calitatea hranei, plăcerea de a găti, experienţele culinare, fac sens. Preţul ca armă de marketing, a devenit super-obsesia marcantă prezentă pe panourile publicitare, în pliantele marilor lanţuri alimentare, cele care pun capăt producţiei alimentare industriale, care ne împinge spre hrană ieftină (este vina lor ?) sau răspund nevoii de mâncare a cumpărătorului sărac. Lanţul alimentar lung a devenit în fapt o ventuză de aspirat bani din stomacurile românilor, în loc să fie suportul lor de viaţă.

Ce a fost şi ce ajuns mâncarea

Foarte des aţi auzit la ştiri, la jurnalele televizate, afirmaţia "Preţurile s-au scumpit". Sau chiar spusă între noi. Este vorba de incultură sau exprimarea, pe faţă, a ceea ce ne-a promis lanţul alimentar să ne dea ? Preţu