Familia Erdődi din Zalău creşte copii oropsiţi de soartă. Nouă dintre aceştia sunt fraţi.De-a lungul anilor, prin casa Iulianei (43 de ani) şi a lui Bela (45) Erdődi au trecut 30 de copii, însă doar 19 au făcut parte din familie, permanent.

Casa din Zalău a familiei Erdődi avea două camere şi o bucătărie cu ani în urmă, însă de-a lungul timpului, din nevoia de spaţiu, s-au tot adăugat camere, ajungând la 13. „Pe măsură ce tot veneau copiii, ne-am tot extins. La noi întâi au fost locatarii şi numai pe urmă s-a făcut clădirea. Au fost vremuri în care dormeam şi câte 20 în cameră, pe saltele înşirate pe jos“, povesteşte tatăl.

„N-am putut trage linie“

După ce au aflat că nu pot avea propriii lor copii, la începutul anilor ‘90, Iuliana şi Bela Erdődi au auzit despre trei copii orfani, din satul în care era învăţătoare sora Iulianei. „Tatăl lor se sinucisese şi au rămas copiii orfani. I-am luat să-şi petreacă vacanţa cu noi, dar ne-am obişnuit unii cu alţii şi au rămas la noi. Pe urmă, au început să vină alţi copii, cu care se jucau ai noştri, şi nu am putut să tragem o linie între cei pe care-i primim şi cei pe care nu-i primim. Ne-au trecut aşa prin mână 30 de copii, însă nu toţi au rămas la noi. Unii doar veneau în timpul zilei să mănânce şi să se joace, pe urmă plecau acasă la familiile lor. Însă unii au rămas, pe baza unor înţelegeri pe care le-am făcut cu părinţii lor, care nu puteau sau nu voiau să-i crească“, spune Bela Erdődi.

Adoptată înainte să se nască

Între cei 19 copii (acum cu vârste curpinse între 11 şi 29 de ani), nouă sunt din aceeaşi familie. Două dintre fetiţele acestei familii au fost adoptate cu acte în regulă de către familia Erdődi. „Pe prima am adoptat-o chiar înainte să se nască. Au venit la noi părinţii, cu mama gravidă, şi ne-au întrebat dacă vrem să luăm copilul din burtă, că altfel nu ştiu ce să facă cu el.