Un omagiu adus mamei şi soţiei. Femeii române, în comunism. Luptătoarei pe baricadele luptei inegale pentru supravieţuire. Un omagiu adus tinerelor care au pierit din prea multă dragoste pentru viaţă, din prea multă precauţie, speriate de grija zilei de mâine. O poveste din care reies păcatele şi vinovăţia unui regim absurd.
SARCINA NEDORITĂ
O tânără cu părul bălai, o prea frumoasă fată. Sacrificată pe altarul aberantei legi comuniste - decretul antiavort. Isteaţă, blondă şi înaltă, stârnea admiraţia şi respectul tuturor. Într-unul din tristele şi nefastele momente de dinainte de '89, clipe care existau din belşug pentru fiecare dintre românii acelor vremuri, a trebuit să scape de o sarcină. Şi-a provocat singură avort şi a murit pentru că medicii au intervenit tardiv. Nu se ştie dacă în mod deliberat sau nu, cert e că a ajuns prea târziu pe masa de operaţie. A murit practic pentru copilul ei, care pe atunci avea un an. Şi-a sacrificat viaţa din dorinţa de a oferi o educaţie şi un trai decent fetiţei sale.
Georgeta Mirea avea 24 de ani în 1989. Cu puţini ani în urmă îi murise un copil şi, în 1988, născuse o fetiţă, de care avea grijă împreună cu soţul ei. Astăzi, Corina este studentă în ultimul an la Facultatea de Informatică din Iaşi. Georgetei îi era teamă atunci că fetiţa ei de numai 1 an nu se va dezvolta armonios şi nu va primi cunoştinţele necesare unei formări intelectuale la un nivel cât mai bun, aşa cum se întâmplă atunci când mama se ocupă îndeaproape de copil şi îl creşte sub ochii săi, aşa că a hotărât să nu o ducă la creşă, ci mai degrabă să se ocupe de ea personal. Şi, cum era educatoare, s-a gândit că mai bine ar fi să o ia la serviciu.
Pentru că atât mama, cât şi soacra ei aveau serviciu, nu se punea problema să se ocupe de fetiţă una dintre acestea. Era din nou însărcinată când a luat-o prima dată p
