Nu stiu unde am citit ca, daca te uiti mult timp in prapastie, incepe si prapastia sa se uite in tine... In mentalitatea taranilor romani, privitul in gol e considerat un lucru rau, din moment ce e asociat cu diavolul. Rareori am vazut, cind eram copil, vreun taran uitindu-se lung in gol. Specialitatea asta parea sa fie mai cu seama a unei batrine din vecini, care, desi acum sint sigura ca nu era o disperata, avea toate motivele de disperare. Traia singura, intr-o saracie lucie. De cum cadea seara, la noi si la ceilalti din jur lampile ardeau - la ea, daca se vedea vreo lumina cit de mica, stiam ca e pilpiirea focului intretinut cu vreascuri. Biata femeie, si era tare fricoasa! Cind se pregatea de culcare, incuia usa, izbind-o cu genunchiul de mai multe ori si numarind cu voce tare fiecare izbitura: una! doua! trei! si tot asa, pina ce zavorul ruginit reusea sa intre in lacasul lui. Si, poate, pina ce duhurile noptii erau puse pe fuga... Am vazut-o deseori ghemuita pe prispa si holbindu-se fara tinta cu ochii ei aposi, peste care umbra mortii, a transformarii in pamint cazuse parca dintotdeauna. Fiindca auzisem mereu ca, atunci cind te uiti in gol, te uiti in "curul dracului", eram sigura ca asta face: avea ea o treaba cu dracul! Nici nu era greu pentru o minte de copil sa cloceasca o asemenea idee:mai intii, din cauza casei in care locuia, inalta, pustie si plina de cotloane intunecate; apoi a felului in care arata chiar baba: neagra de funingine din cap pina in picioare, marunta, cu un gheb mare in spate si pe fata cu o pata vinetie cit o pruna - intocmai intruchiparea vrajitoarei din basme. Colac peste pupaza, cauta ierburi prin gradina si o auzeam peste gard bolborosind toata ziua. Poate ca, de fapt, doar culegea buruiene pentru pasarile din batatura, singura ei avere, si doar taifasuia cu pomii, cu norii ori cu lucrurile, cum se intimpla cu multi oameni care tra