Portocala ori nuiaua sa fie semnul sub care, dupa lupte seculare care au durat din iarna pina mai ieri, a sunat gongul celei de-a douasprezecea editii a Festivalului National de Teatru „I. L. Caragiale“? 23 de spectacole, 12 colocvii, 17 lansari de carte, revista si CD, spectacole teatrale oferite de TVR, mariajul organizatoric dintre doi parteneri initiali (Ministerul Culturii si Cultelor si UNITER, caci, pentru al doilea an consecutiv, Primaria Capitalei si-a retras si banutii si priceputii…) si TVR, au produs pentru o saptamina (tare neprielnica meteo!) evenimentul teatral cheie al stagiunii. Directorul artistic si selectionerul unic, Ludmila Patlanjoglu, a avut prezenta de spirit de a depista si un presedinte de onoare in persoana liderului Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru, Ian Herbert. Nu mai putin functionale s-au dovedit investitia in organizare a utilizarii studentilor de la Sectia de Teatrologie a UNATC, dar si concursul specialistilor de la ARTEXIM, mult mai relaxati in minuirea bugetului, desi plasati cumva excentric fata de itinerariul participantilor.
In acest context, zilnic, de la 10.30 pina bine dupa miezul noptii, amatorii de teorie, de mondenitate sau de act teatral propriu-zis si-au putut pune la incercare rezistenta pentru a descoperi virtutile trecutei stagiuni. Nu putine, acestea au vorbit despre o mai bine definita optiune teoretica, dar, din pacate, si despre o minima rezistenta practica in discursul scenic. Exploziv, insa, publicul, atit pentru sectiunea oficiala, cit si pentru „Teatrul de la miezul noptii“ – fosta sectiune off, de acum trecuta cu drepturi depline in economia festivalului, si pentru intilnirile teoretice de dimineata, de la sediul UNITER. Asa incit lupta cu dimensiunile programului, dar si cu meteorologia pot fi un semn bun pentru organizatori. O buna parte a dialogurilor matinale sau de prinz s-
