De la vâsc se folosesc doar frunzele, pentru că bobiţele sunt toxice. El se dezvoltă pe ramurile unor pomi fructiferi sau pe cele ale unor arbori.
Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, recomandă folosirea vâscului care creşte pe măr, păr, prun, brad şi pe mesteacăn între lunile octombrie şi decembrie sau primăvara, în martie. Vâscul cules din păduri, de pe conifere, stejar, salcie şi chiar de pe tei este toxic.
Pentru uz medicinal, cele mai valoroase sunt frunzele şi ramurile tinere, care se valorifică sub formă de suc proaspăt, macerat la rece, pulbere, sirop şi tinctură.
Remediile din vâsc tratează peste 50 de afecţiuni, dintre care cele mai importante sunt hipertensiunea, hipercolesterolemia, ateroscleroza, tahicardia, afecţiunile renale, infertilitatea, bolile de plămâni şi epilepsia.
Cercetările recente au confirmat efectul citostatic şi imunostimulator al vâscului, care îl recomandă ca adjuvant în tratarea cancerului şi în distrugerea tumorilor intracraniene.
Mod de folosire
Cura cu macerat
Ceaiul se prepară doar sub formă de extract la rece. Seara se pune la macerat o linguriţă de frunze de vâsc în 250 ml de apă. Dimineaţa se încălzeşte uşor maceratul şi se filtrează.
Se consumă timp de trei săptămâni câte trei ceşti de ceai pe zi. În următoarele două săptămâni se beau câte două ceşti pe zi, iar în ultima săptămână se bea doar o ceaşcă. Cura durează 40 de zile şi trebuie urmată o dată pe an.
