Duminică, 24 februarie 2013, 17,30. De vreo 15 ani, la ora asta, iau cina: Patru mere, potrivite ca mărime, să nu mă îngraş. Duminica, Biblioteca Academiei e închisă. Am onoarea să mănînc merele acasă. Ce poate face un om de 64 de ani, ca mine, pentru ca patru mere să i se pară o porţie de caviar? Se uită la televizor!

Romania lui Cristoiu

Mai bine zis nu se uită.

Zapează.

Sar şi eu de la un canal la altul, pentru a poposi, în cele din urmă, pe France 24.

E vremea Jurnalului, dat din jumătate în jumătate de oră.

Situaţia din Congo, normalizarea din Mali, războiul civil din Siria.

Subiectele favorite ale acestui post pe care francezii l-au vrut un fel de CNN, fără a-şi da seama că pentru asta era nevoie să emită dintr-o superputere a lumii, și nu dintr-o putere leșinată a Europei.

Trece Jurnalul, fără nimic deosebit.

Urmează o emisiune şi mai adormitoare: Ici L’ Europe.

Realizată împreună cu RFI, emisiunea se difuzează sîmbătă la prînz în premieră, pentru a fi reluată în neștire și a doua zi, pînă i se acrește de ea telespectatorului, semn limpede că postul o duce rău cu paralele. Moderată de o blondă fără însușiri, ea se rezumă la interviuri cu politicieni (de regulă europarlamentari) despre Uniunea Europeană.

Întrebări amabile, răspunsuri politically correct.

Dau să sar la un alt canal.

Pe Pro TV sînt Ştirile de la ora 5.

June mai zugrăvite cu fard decît un perete de bloc cu grafitti citesc încîntate ştiri despre violuri cu perversiuni, incesturi urmate de moartea bărbatului, după ce nevasta i-a crăpat capul cu toporul.

Nu trec totuşi pe Pro TV.

A început între timp Ici L’ Europe.

Faţă-n faţă cu cele două redactoriţe – una de la France 24 şi cealaltă de la RFI –, Victor Ponta, iresponsabilul vesel.

Un interviu cu premierul româ