ProSport vă propune o altă perspectivă asupra finalei de sâmbătă seara
Nu voi vorbi prea mult despre meci. Cel mai probabil l-aţi văzut, la televizor sau pe stadion, mai bine decât mine. Am petrecut mai bine de şase ore la Arena Naţională, dar am stat permanent la marginea gazonului, de unde unghiul de vizionare a meciului nu e grozav. Se văd însă o mulţime de alte lucruri mai greu de remarcat din alte părţi.
200-0 în tribune
Ok, asta a remarcat toată lumea: atmosfera a fost senzaţională! Mi-a fost puţin teamă când, la ora 18:00, în timp ce instalau coregrafia 3D, primii suporteri ai Petrolului sosiţi au scandat injurii la adresa Stelei. A fost însă un episod singular, mai apoi, pe toată durata jocului susţinerea echipei fiind nu doar superbă, ci şi extrem de civilizată. N-am văzut niciodată în România o galerie atât de numeroasă. Am mai văzut spectatori mulţi, dar nu aproape 30.000 de fani cântând permanent, toţi în culorile echipei. Acoperişul tras a crescut presiunea, iar rezistenţa minimă a adversarilor din tribune i-a ajutat pe ploieşteni. Felicitări celor 150 de ceferişti care au ţinut să fie la finală în ciuda distanţei. Dacă pentru ei drumul n-a fost un obstacol, jenant pentru cei care au considerat obositoare încă o finală a celei mai de succes echipe a ultimilor ani. Eşecul e şi al lor, echipa a jucat bine.
Tot CCA-ul a fost la meci
Dacă mai era de arbitrat un meci sâmbătă în România, n‑avea cine să-l arbitreze, pentru că toţi arbitrii au fost la finala Cupei. Exagerez, dar Balaj, Tudor, Kovacs, plus doi asistenţi şi două rezervă au condus jocul, iar Deaconu, unul din cei trei şefi CCA, i-a supravegheat. Mai era un pic şi puteau face şi ei o echipă. Deaconu a negat că l-a schimbat pe Kovacs la centru cu Balaj doar după ce numele „finalistului“ a apărut în ProSport, dar îndârjirea cu care a făcut precizarea îmi
