construiască, în anul 1905, la bariera de nord a Bucureştilor, un muzeu de artă naţională. A fost cel dintâi proiect entografic al vremii din zona oraşului-capitală.Punctul nodal al muzeului construiască, în anul 1905, la bariera de nord a Bucureştilor, un muzeu de artă naţională. A fost cel dintâi proiect entografic al vremii din zona oraşului-capitală.

Punctul nodal al muzeului este o capelă construită în bolţi cu chenare, aşa cum se întâlneau şi în vechile aşezări feudale. Ornamentele populare, care "luminează" privirea către bolţile hexagonale ale capelei, au pietre semipreţioase de culori diferite, ce greu pot fi distinse printre culorile vii, peste care au fost aplicate. Apoi, colecţia de icoane de aici este deosebit de interesantă prin faptul că arată începuturile picturii noastre, întrucât meşterii care le-au pictat sunt români şi premergători ai picturii noastre laice. Parte din aceste icoane sunt executate printr-o tehnică cunoscută sub numele "de tempora", parte sunt pictate direct pe sticlă. Multe dintre ele poartă semnătura meşterului, de exemplu: Ion ot Ocna, precum şi data când au fost lucrate: secolul al XVII-lea şi secolul al XVIII-lea.

Porţile împărăteşti ale capelei, sculptate din lemn, cu vrejuri şi corzi de viţă, în parte aurite şi pictate, sunt din secolul al XVIII-lea şi au aparţinut unei biserici dezafectate din preajma Orşovei.

Pentru Nicolae Minovici, porţile împărăteşti ale bisericuţei sale au fost - aşa cum şi-a dorit încă din timpul vieţii - "porţi întredeschise către cealaltă lume", unde spera să-şi "găsească cu uşurinţă liniştea". Capela doctorului Nicolae Minovici este probabil singurul aşezământ religios din Bucureşti proiectat în interiorul unei case-monument, înfăţişând cât mai fidel o realitate medievală.