Steaua Bucuresti. Eterna si fascinanta Steaua Bucuresti.
Scurt si la obiect de la primul paragraf. Pe plan intern, Steuaua este actuala si viitoarea campioana a Romaniei de necontestat. In acest moment cand facem referire la fotbalul romanesc, articulam Steaua, iar restul inclusiv echipa nationala pastorita de eternul si fascinatul Mircea Sandu urmeaza dupa virgula.
Reconstructia. Putina logica mult haos
De la strategul Cosmin Olaroiu si pana la inovatorul Laurentiu Reghecampf, Steaua a fost intr-o eternitate continua de reconstructie. Daca am filozofa putin, am realiza ca verbul "a regasi", subliniaza perfect situatia de fapt in care se afla Steaua.
A fost perioada in care in sanul lotului de jucatori a fost sparta conducta financiara. Conducerea a investit mult in jucatori, in special in fotbalistii autohtoni. Daca privim produsul final, putem afirma ca la baza nu a fost o strategie bine pusa la punct. Steaua a aruncat bani pe fereastra pe fotbalisti la gramada. Adevarata selectie a venit mult mai tarziu. A se revedea, campania de mercato Gica Hagi, lotul Lacatus (2009), scurta era Piturca sau lotul Unirea Urziceni la indicatiile lui Ilie Dumitrescu.
Punem pe balanta cateva transferuri facute de Steaua. Ne gandim la un Marius Croitoru, Antonio Semedo, Juan Carlos Toja si Octavian Abrudan. Dupa socotelile celor de la trasfermarkt.ro, gruparea ros-albastra a aruncat lejer 3 milioane de euro pe fereasta. Acesti jucatori din diferite motive nu au spus absolut nimic sub culorile Stelei. Daca ne gandim la Romeo Surdu, Robinson Zapata, Dayro Moreno, Mihai Costea sau lotul Unirea Urziceni ingrosam cascavalul arucat pe fereastra. Emeghara este un caz diferit. Avea potential daca nu-l lasa inima.
Pe langa achizitii nefondate, Steaua in aceasta perioada a avut pierderi interesante datorita unui management facut dupa ureche fara
