Tribunul, apoi comisul Gheorghe era de fel dintr-o familie bogata şi vestita din Capadochia. L-a infrunta pe imparatul Diocletian in problemele delicate ale religiei supusilor romani.
Comisul Gheorghe a marturisit ca este creştin si l-a intrebat direct pe imparat de ce prigoneşte pe crestini si de ce nu respecta vechea lege romană venită de la fondatorii Romei, Romulus si Remus, prin care se lasa deplina libertate de credinţă cetatenilor atata timp cate se jura supunere fata de Roma.
Imparatul a replicat aratand ca multi creştini pun inainte religia lor faţă de interesele Romei si ca crestinii sunt stricători, nu luptă pentru Imperiu şi au incendiat multe temple si ca au omorat multi prefecti si mari preoti. Gheorghe… tot Gheorghe – a inceput să strige luiand de martori pe Dumnezeu, Sfinţii, Arhanghelii si pe Ingeri că nu se poate ca niste oameni blânzi si cu frică de Dumnezeu să facă acele crime.
Probabil, asta este in interpretarea mea, că imparatul Diocletiat a sarit in sus zicand : “Gheorghe eşti impotriva mea, ma faci mincinos, vrei sa incepi procedura de suspendare ?!" Şi a pus garda pretoriană, un fel de SRI, SPP si SIE la un loc sa-l aresteze pe nea Gheorghe si să-l tortureze la niste baze CIA – asta tot in interpretarea mea.
Ei, dragii moşului, dar nea Gheorghe era Gheorghe şi credea in IIsus asa ca nici o chinuire: fie ca l-au impuns cu o sulita, sau l-au tras pe roata sau l-au pus sa alerge cu gheata de fier nu a avut nici un efect pentru ca el era Gheorghe. Stiţi bancul, nu : “… aşa tânăr si Gheorghe?". Adica si asta este tot in interpretarea mea, un barbat adevarat, călit in atatea razboaie si avand conditie fizica cat toti aia din filmul “300" şi mai ales mărturisitor întru Iisus, probabil ca le-a zis râzand cand il impungeau cu sulita “Bai nea Caisa, ia andreaua aia de pe mine ca mă gadili !". Apoi Gheorghe a mai facut ceva
