Numărul 2, în republica de azi, respectiv Crin Antonescu, preşedintele Senatului, a declarat, pe 10 iunie, că denumirea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării/C.S.A.Ţ. se va schimba în Consiliul Naţional de Securitate, care va avea aceleaşi atribuţii. În plus, viitorul preşedinte al ţării va fi, prin noua Constituţie şi şef al statului. Dar mai lipseşte ceva...

Actualului lider, de la Cotroceni i s-a reproşat, deseori, că doar îşi închipuie, dar nu este şef al statului.

Recapitulând, modificarea denumirii CSAŢ şi introducerea sintagmei ce corespunde voinţei românilor de a avea un preşedinte puternic, constituie, chiar dacă nu se recunoaşte, o aliniere tacită, la realităţi americane cunoscute.

Ceea ce este bine.

Asta dovedeşte o capacitate de adaptare pragmatică, la repere dovedite a fi viabile şi necesare, în cea mai competitivă societate de azi, cea de peste Ocean.

Ar mai fi nevoie de ceva!

Un detaliu asupra căruia s-a oprit, zilele trecute, Gary Hart, care are o experienţă relevantă, ca ex-membru al comitetelor Senatului SUA, pentru Forţele Armate, pentru serviciile de informaţii, dar şi al structurilor de supraveghere şi investigare a operaţiunilor de informaţii.

Acesta a publicat opinia sa vizând necesitatea unei şcoli pentru...comandantul şef.

Respectiv pentru preşedintele care, la americani, ca şi la români, exercită şi rolul de comandant al armatei.

Gary Hart a evidenţiat “excepţia notabilă” a generalului Dwight Eisenhower, dar şi situaţia particulară a lui John Kennedy, veteran de război.

Comparativ, dintre cei trei preşedinţi postdecembrişti ai României, doar actualul are o instruire militară cunoscută, la academia navală.

Hart punctează inteligent:

”Desigur, preşedinţii primesc sfaturi de la comandanţi militari de rang înalt şi consilieri civili de securitate naţională, a căror acredit