Dan Brown

Codul lui Da Vinci

Traducere de Andreea Badescu, Editura RAO, Bucuresti, 2004, 480 p.

Codul lui Da Vinci (Codul Da Vinci, intr-o traducere mai potrivita) e o carte bine vinduta. Nu e nici literatura, nici roman documentar, nici studiu teologic si nici macar o declaratie de iconoclastie la adresa catolicismului. E o carte care utilizeaza din plin mecanismele scrierii de succes, un subiect la moda, tehnica suspansului si mecanismele policier-u-lui american post-agathachristian si care, atingind o tema foarte sensibila pentru Biserica crestina, mai ales cea occidentala, ereziile precanonice, a stirnit un val de reactii de autoaparare si o bogata literatura secundara in siajul epigonic al unui succes de librarie.

Erezia despre care vorbeste Dan Brown spune ca Iisus a trait pe pamint ca om, iar Maria Magdalena, departe de a fi o prostituata, a fost sotia lui si unul dintre apostoli. Ca si Iisus, si Maria Magdalena erau urmasii unor familii regale, iar uniunea dintre ei, din care s-a nascut o fata, a dus mai departe aceasta linie nobiliara, din care se trage dinastia Merovingienilor, , ca Sfintul Graal, care-a purtat singele lui Christos, este de fapt pintecele Mariei Magdalena, si tot ea, si nu Petru, este cea careia Mintuitorul i-a incredintat misiunea construirii Bisericii Sale. Din acest punct mai departe, in romanul lui Brown isi fac locul conspiratii, urmariri, specialisti in criptografie, speculatii despre simbolistica picturii lui da Vinci, organizatii religioase secrete, reale sau mai putin, dar foarte asemanatoare cu societatile, la fel de secrete, din Harry Potter, cavalerii Templieri, muzee, biserici, familii reunite… si inevitabila poveste de dragoste emergenta.

Referintele lui Brown sint multiple, iar el isi face un fel de titlu de glorie auctoriala din a le da, de cele mai multe ori doar dintr-o irepresi