Legea Fundamentala (Grundgesetz), cum e numita Constitutia Germaniei, prevede in mod explicit (Art. 7, §1-3) predarea religiei in scolile publice, in acord cu principiile de baza ale comunitatilor religioase, precum si dreptul parintilor de a decide asupra participarii la orele de religie a copiilor lor. Catehizarea, pregatirea pentru comuniune sau confirmare si alte asemenea demersuri specifice au insa loc in afara invatamantului public. Invatamantul fiind de competenta landurilor, exista si unele diferentieri locale, dar organizarea predarii religiei se supune totusi unor norme comune. In general, predarea se face de catre profesori cu examen de stat, care au depus juramantul pe Constitutie si sunt atestati de catre comunitatea religioasa respectiva: aceasta are dreptul sa controleze daca lectiile predate corespund invataturii proprii si, in caz contrar, sa-si retraga atestarea. La randul sau, statul are dreptul sa verifice daca predarea se face in acord cu cerintele invatamantului public si ale respectarii Constitutiei. Orice comunitate religioasa poate initia asemenea cursuri, cu conditia sa fie recunoscuta ca atare, sa aiba suficienti membri pentru a asigura continuitatea predarii si sa aiba reprezentanti autorizati a se pronunta, in dialogul necesar cu statul, in numele intregii comunitati, asupra continutului unitar al lectiilor. Ceea ce nu pare a fi cazul numeroasei comunitati musulmane, de pilda, unde o serie de asociatii isi contesta reciproc caracterul reprezentativ; se stie de altfel ca Islamul nu implica o structura ierarhica, asa cum au alte religii.
Asupra participarii copiilor la orele de religie decid parintii sau tutorii, ei fiind liberi sa aleaga chiar lectiile organizate de o alta confesiune decat cea proprie. De la 14 ani (in Bavaria si Saarland de la 18 ani), copiii au dreptul de a hotari singuri in privinta apartenentei la o comunitate rel