- Cultural - nr. 240 / 7 Decembrie, 2007 A fost odata un taran sarac si cinstit. In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua mari si noua tari, s-ar fi aflat o baroneasa instarita, cu darnicie fara seaman. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile acesteia. Intr-o buna zi, si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis. Doamna l-a primit, l-a poftit sa sada si, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu un pahar cu apa. Taranul a gustat cu masura din paharul cu apa rece si si-a spus pasul: "Marita Doamna, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut, aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine, as avea nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig. Doar atat iti cer". Doamna l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit: "Omule, esti descult si eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot oferi este o basca. Una noua si de calitate. Tine de frig si de ploaie." Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa, spunandu-si: "Totusi doamna e buna. Putea sa nu-mi dea nimic". A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul de bine, doar cu un deget degerat. Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei, spunandu-i pasul vechi: "Sunt descult. O pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine". Doamna l-a privit cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu apa rece, oferindu-i iar o basca nou-nouta. "Daca-i degeaba, merita s-o iau", isi spune la intoarcere taranul cel sarac si cinstit. Iarna a trecut cu chiu cu vai si, in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si