Republica Chile, 1973. Printr-o lovitura de stat organizata de armata, generalul Augusto Pinochet inlatura de la putere regimul presedintelui marxist Salvador Allende si il inlocuia cu o dictatura militara. In anii urmatori, republica sud-americana, intinsa pe malurile Pacificului de la tropice pana in Tara de Foc, a traversat una dintre cele mai dure si mai controversate perioade din istoria sa. Adeptii transformarii Republicii Chile intr-o noua Cuba, dar si partizanii unei societati chiliene libere si democratice au avut de suferit din plin, ani indelungati, rigorile impuse de regimul de mana forte al generalului Pinochet. Multi chilieni au disparut definitiv in inchisori sau in alte spatii de detentie, iar libertatile si drepturile cetatenesti au fost sistematic incalcate. Nu dorim, de aceea, sa consideram ca dictatura generalului Pinochet a reprezentat pentru Republica Chile unica alternativa viabila in fata dictaturii de tip marxist si castrist care, prin regimul presedintelui Allende, se profila la orizont, cu concursul moral si material venit din partea dictatorului cubanez Fidel Castro si a liderului sovietic Leonid Brejnev, adeptul declarat al doctrinei "suveranitatii limitate". Si totusi… In 1983, dupa un deceniu de dictatura militara, chilienii au decis ca fusese de ajuns si au iesit in strada sa protesteze. Aparatul represiv s-a pus din nou in functiune, ca si cum nimic nu se schimbase intre timp. Au urmat cativa ani de confruntari, pe muchie de cutit, intre populatie si autoritati. Pus in fata tot mai evidentei opozitii a chilienilor, dar si in fata izbucnirii unui sangeros razboi civil, regimul a realizat ca era depasit de situatie si a admis ca sosise timpul sa faca concesii, restabilind o parte din drepturile si libertatile cetatenesti suprimate odata cu inlaturarea de la putere a socialist-marxistului Allende. Lupta pasnica a chilienilor pentru aboli