Reperul Calinescu impune maturitate, cultura vasta, curajul de a alcatui sinteze fundamentale si de a lasa gazetaria pe plan secund sau de a o pune in slujba acestor proiecte. Or, la noi, prestigiul, numele ti-l faci scriind la gazeta, nu facind munca de cercetare. Am participat, la jumatatea lunii martie, la un colocviu organizat de Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, dedicat actualitatii lui George Calinescu. Mai este G. Calinescu un model pentru tinerii critici de azi? - iata intrebarea la care s-au cautat, in discutii cam anchilozate din cauza moderatorului (Eugen Simion), raspunsuri care de care mai optimiste. Eu unul prefer, de asta data, scepticismul...
In primul rind, autorul monumentalei Istorii... face parte din acea stirpe, rara, a personalitatilor accentuate, care, tocmai pentru ca ies din obisnuit, nu prea pot fi arogate ca modele. In al doilea rind, tipul de intelectual pe care el il reprezinta cu stralucire a cam disparut din lumea noastra: e vorba de acel enciclopedism creator, nu uscat, dar care permite o mobilitate a asocierilor, o perspectiva integratoare asupra literaturii. Calinescu citea, dupa cum marturisea, literaturi, noi abia ne descurcam cu volumele contemporanilor, dar ne facem din asta un excitant al orgoliului.
Intre timp, critica a suferit influente diverse, a trecut prin tot felul de ism-e, s-a apropiat de acel statut dispretuit de Calinescu, de "stiinta", in fine, a cunoscut diverse formule, metode, limbaje, fara a se putea totusi constata ca a depasit nivelul, "impresionist", nu e asa?, al lui Calinescu.
Deocamdata, tinerii critici (printre care cu modestie ma includ) nu au depasit nivelul tatonarilor, al criticii de intimpinare sau, in cel mai bun caz, al studiilor doctorale. Sint inca gesturi ezitante, teribilisme firesti, la urma urmelor. Dar reperul Calinescu impune maturitate, cultura vasta, curajul de a a