Dincolo de complicarea aritmetica a scenei politice germane, se pune, nu-i asa, intrebarea: ce naiba i-o fi apucat pe nemti? Li s-a urit cu binele? Or fi politicienii de la asa-numitele Volksparteien (partide populare) CDU si SPD chiar atit de slabi, incit buna parte din votantii lor sa se fi saturat de ei absentind de la urne, iar cei activi sa se reorienteze spre promisiunile socialiste ale Stingii lui Lafontaine si ale mostenitorilor comunistilor est-germani?

Asa cum cititorii si-au putut da seama (din articolele precedente), am petrecut nu demult doua saptamini in Germania. Ocazie cu care am citit o serie de ziare cit mai diferite (de la conservatorul "Frankfurter Allgemeine Zeitung" pina la bulevardierul "Bild") si dincolo de toate am urmarit cu atentie reactia presei la premiera politica a acestui inceput de an 2008: pentru prima oara, in Germania postbelica s-a impus pe scena politica un al cincilea partid, cel abia nasit anul trecut prin fuziunea unei formatiuni din Vest (infiintata de "disidentul" social-democrat Oskar Lafontaine) cu PDS (Partei des Demokratischen Sozialismus/Partidul Socialismului Democrat), urmasul SED (Sozialistische Einheitspartei Deutschlands/Partidul Socialist al Unitatii Germaniei). Nu numai ca a reusit in premiera sa intre in landtag-urile din Hessen (5,1%) si Saxonia Inferioara (7,1%), dar figureaza intre timp in sondaje ca al treilea partid pe scena politica, cu 10-11%, inaintea liberalilor de la FDP si a verzilor! Iar duminica, "Die Linke" ("Stinga") si-a continuat "impunerea" in peisajul politic, obtinind si la alegerile de la Hamburg 6,4% din voturi, rezultat prin care a adus Hamburgul pentru a doua oara in istoria postbelica in situatia in care cistigatorii (crestin-democratii acum, social-democratii in 1982 - atunci prima intrare a verzilor a stricat aritmetica!) n-au majoritatea si nici partenerul "inrudit" pentru