Claudiu Niculescu a mărturisit ieri că a ajuns la 34 de ani şi jumătate mult mai chibzuit, mai atent la detalii. Nu s-ar da pe doi juni de 20 de ani şi trăieşte, împlinit, prezentul
Claudiu Niculescu rămîne un personaj aparte în fotbalul românesc, chiar dacă nu mai e în prim-plan ca atacant al lui Dinamo, ci îmbracă acum tricoul alb-negru, de tradiţie, al lui U Cluj. I s-au înmulţit firele albe de păr, mai mult în barbă, dar nu-şi trădează vîrsta. E mai aşezat în ceea ce priveşte afirmaţiile, e atent la fiecare cadru pe care-l ofertă pentru fotoreporter, zîmbeşte cînd spune o idee care-i place şi vrea să o puncteze în mod deosebit. A dat 7 goluri în toamnă şi nu are de gînd să-şi pună prea repede ghetele în cui, deşi face 35 de ani pe 23 iunie. Se ţine bine, chiar foarte bine, aleargă şi dă pase pe teren, se vede că rămîne principalul om de atac al "Şepcilor roşii".
- Claudiu, au trecut 6 luni de la transfer aşa că poţi răspunde la întrebarea:
- Am renăscut la 34 de ani. Era nevoie de o altă motivaţie, iar Clujul m-a primit cu braţele deschise. Devenisem incomod la Dinamo, se simţea asta, aşa că am preferat să plec pe uşa din faţă. Mai bine erou, decît împins în stradă...
- Ai simţit dezaprobările din tribună, din Ştefan cel Mare?
- Mă bucur că n-am trăit pe pielea mea apostrofările fanilor. Cred că erau, dar nu se auzeau prea bine, aşa că mă făceam că nu sînt pentru mine. Eu am simţit altceva. După ce-am marcat două goluri în toamnă, contra lui Dinamo, suporterii m-au aplaudat, chiar dacă am învins echipa la care ţin şi ei, şi eu.
- Ce să însemne asta?
- Iubire, apreciere, recunoştinţă. Înseamnă că n-am jucat degeaba în alb şi roşu.
"Sînt călit pentru războaie"
- Mai este loc în fotbalul românesc de spor
