Scriu acest comentariu înainte ca liderii actuali ai PNL să anunţe oficial includerea lui G. Becali pe foaia de joc a alegerilor din decembrie. Este aproape sigur, însă, că asta se va întâmpla, după felul în care aceştia abordează problema, notele înalte în care o miorlăie în tribune, modul stupid şi decolorat în care îi găsesc scuze şi îi atribuie “valori” morale şi de competiţie, împotriva lui DD.
În ceea ce mă priveşte, nu “blatul” cu Gigi, pus la cale de Antonescu, Fenechiu, ori Rareş Mănescu, păstoriţi de seniorul Quintus - care, în calitate de stelist, se declară convins că “numele Becali nu-i va aduce beneficii doar lui, ci şi altor candidaţi ai noştri”, şi mulţumit dacă în tabăra liberală vor fi atraşi “şi măcar numai susţinătorii stelişti” - mă surprinde, ci riposta slabă a fruntaşilor liberali, dintre care doar Călin Popescu Tăriceanu a articulat o opoziţie coerentă, în acelaşi timp moderat-elegantă, în nota caracteristică: “E un subiect care din punctul meu de vedere, si al multora dintre colegii mei, nu merită sa fie discutat” a spus fostul premier înainte de şedinţa Biroului Permanent.
Cu toate acestea, el va fi discutat, aducând în joc argumente mercantile ori de falsă strategie politică, pe care susţinătorii lui Antonescu le-au pregătit în debaralele partidului. În ce măsură liberalii îi pot convinge pe “colaboraţionişti”, că susţinători de genul celor care au dovedit accente xenofobe, rasiste, ba chiar conotate la nivel european ca deviaţii fascistoide, nu au cum să împrăştie respect asupra capetelor limpezi ale candidaţilor PNL; că scandări abjecte, duse până la “pestilenţial”, revărsate din tribunele unor stadioane, nu-i pot pătrunde de respect pe adevăraţii susţinători liberali; că dacă Antonescu a consimţit să se lase sprijinit de toate aceste inconveniente aflate în trena susţinătorilor lui Becali, alături de fabuloasele sale “d