Agenda noului Guvern s-a ingustat o data cu instalarea ministrilor la Palatul Victoria. Au cazut de pe afis foarte multe din cele promise in campania electorala in materie de cheltuieli sociale. Aproape ca nu-i mai recunosti pe politicienii care, cu numai o luna in urma, garantau venituri mai mari pentru profesori, pensionari sau mame de indata ce vor castiga puterea. Dintr-o data, pesedistii si democratii liberali au devenit retinuti in declaratii cand vine vorba de cresterea salariilor si indemnizatiilor la nivelul promis din dorinta de a crea o imagine de demnitari responsabili, pregatiti sa lupte pe viata si pe moarte cu criza economica. Nu au vazut cu ochi buni nici solutia compromisului calculat pentru satisfacerea partiala a unor revendicari sindicale, ceea ce ar asigura cat de cat linistea guvernarii la inceput de mandat. Prin urmare, exista temeri serioase cu privire la nerespectarea unor angajamente din partea unui Executiv ale carui interese par sa se schimbe din moment ce binele cetateanului este trecut in plan secund chiar de la inceputul activitatii guvernamentale. Surprinzator nu este insa faptul ca acest Cabinet incearca sa se impuna apeland la masuri dure de criza, riscand sa devina nepopular pentru electorat, ci disocierea rapida de un program politic care i-a permis sa castige increderea alegatorilor la scrutinul uninominal din 30 noiembrie. PDL si PSD au primit cele mai multe voturi pentru ca interesele cetatenilor sa nu fie lasate deoparte, asa cum s-a intamplat in alte mandate de guvernare. Oamenii au crezut ca liderii celor doua partide sunt cinstiti cand vorbesc de existenta unor solutii potrivite pentru a scoate din conditia de nevoias masa de cetateni. In definitiv, despre criza economica se discuta serios si in perioada campaniei electorale, actuala putere sustinand cu tarie ca exista suficiente resurse financiare pentru o evolutie pozitiva