Una dintre cele mai importante măsuri de combatere a crizei luate de liderii europeni este crearea unui super-fond de urgenţă, care să redea încrederea pieţelor faţă de solvabilitatea statelor europene. Practic, el va fi format din cele două mecanisme de stabilitate financiară existente deja la nivel UE şi va avea o capacitate de creditare de 940 de miliarde de euro.
Aceste fonduri de urgenţă erau prevăzute să lucreze unul în spatele celuilalt: îndată ce fondul provizoriu (EFSF) expira, în 2013, fondul permanent (ESM) intra în vigoare. Oficialii vor să devanseze însă termenul pentru implementarea mecanismului permanent cu un an, astfel încât acesta să devină funcţional chiar din iulie 2012 în loc de 2013 şi, timp de jumătate de an, cele două fonduri să funţioneze simultan.
Practic, acesta ar urma să ia naştere după implementarea Mecanismului European pentru Stabilitate (ESM), care va funcţiona în paralel cu Facilitatea Europeană pentru Stabilitate Financiară. ESM are resurse în valoare de 500 de miliarde de euro, în timp ce EFSF are o capacitate de creditare în valoare de 440 de miliarde de euro.
În martie 2010, lucrurile păreau suficient de simple. Imediat ce actualul fond de urgenţă al UE (Facilitatea Europeană pentru Stabilitate Financiară - EFSF) va expira, în 2013, un fond permanent îi va lua locul. Mecanismul European pentru Stabilitate (ESM) urma să preia această funcţie.
Astfel, timp de un an, cele două fonduri de urgenţă ar urma să funcţioneze în paralel, având puteri mărite. De asemenea, acestora li s-ar putea adăuga resurse dintr-un nou fond special, creat de băncile centrale din zona euro (cărora li s-ar putea adăuga şi banca centrală a SUA) la FMI, care să ajute apoi statele cu probleme.
Şi această soluţie a fost însă catalogată drept insuficientă, FMI cerând suplimentarea celor două fonduri pentru a crea un mecanism şi
