Alexandru Popovici, acum profesor universitar, i-a fost vecin lui Camil Petrescu în Brezoianu 51. Un vecin aflat abia la vârsta copilăriei, prieten cu fiii scriitorului, dar care a înregistrat cu fidelitate detaliile prezenţei lui Camil Petrescu.

Scenele i-au rămas extrem de vii în memorie, în ciuda sau poate datorită faptului că s-au petrecut pe când avea între 3 şi 10 ani. E şi acum bun prieten cu fiul cel mare al scriitorului, tot Camil, căruia îi spunea toată lumea în copilărie Puştiu, poate datorită înfăţişării sale mai firave, dar uimitor de asemănătoare, mai ales la privire, cu a tatălui. "Primii cinci ani din cei opt am locuit cu părinţii într-un apartament alături de al scriitorului, la acelaşi etaj 4 din blocul vechi, dinainte de război, din Brezoianu 51A, unde el a rămas până în 1954. Apartamentul lor era destul de mare şi nu avea nimic boem, dar nici burghez, lipsea, pare-mi-se, orice bibelou, ci era aranjat cu un gust discret şi sigur (parcă al doamnei T. - aş zice acum). Situat în dreapta scării blocului, cum urcai (al nostru era în stânga), se intra printr-un holişor (care se prelungea în unghi drept cu altul, care ducea la bucătărie) într-un hol mare, în mijlocul căruia era aşezată o masă lungă, înconjurată de 10-12 scaune sculptate în lemn, dar cu fundul şi spătarul de piele groasă maronie. Pe pereţi erau câteva tablouri şi o oglindă mare (poate veneţiană), iar deasupra - un candelabru metalic, probabil din bronz. În stânga era o uşă spre camera copiilor (paralelă cu coridorul spre bucătărie, dar cu un balcon spre curtea interioară a blocului duplex şi spre Cişmigiu), iar alta - spre baie şi dormitor. În faţă erau un glasvand, spre camera de lucru a scriitorului, şi încă o uşă, spre o cameră mai mică, în care stătea soţia acestuia, actriţa Eugenia Marian-Ghighi (de care cred că el se despărţise încă pe când locuiau acolo)", descrie p