Anul acesta se implinesc o suta de ani de la moartea lui Nicolae Grigorescu (1838-1907), prilej cu care Academia Romana a deschis o expozitie* in care sunt prezentate atat lucrari din propria colectie, cat si din afara.
Dincolo de un anume conventionalism structural al expunerii, ce mizeaza pe ideea de inventar tematic si al etapelor de creatie, evitand insa problematizarile, expozitia are meritul de a aduce sub privirea publicului fatete mai putin cunoscute ale personalitatii grigoresciene.
Curatorii expozitiei au incercat si au izbutit sa gaseasca linia justa intre latura pitoreasca a creatiei grigoresciene - inerenta intr-un atare context - si inflexiunile mai profunde ce pun in evidenta dimensiunea exceptionala, grandoarea unei opere intinse pe parcursul unei longevive cariere.
Prin piesele expuse - pictura si grafica -, organizatorii au urmarit sa puncteze intr-o maniera libera traseul sau artistic, pornind de la faza academista - identificabila indeosebi in portrete din anii '70, (de exemplu in frumosul Portret de fata sau in Portretul de evreu), ce vadesc dincolo de rigorile genului, o soliditate formala si un remarcabil simt cromatic, elogiate de critica vremii sale - trecand prin toate stadiile de disolutie a formei ce caracterizeaza peisajele etapei impresioniste (Pe malul Siretului, cat. 34).
In aceasta propunere expozitionala se strecoara (din pacate, prin intermediul a numai catorva mici piese) verva si umorul desenului caricatural (desenul in penita realizat la Roma unde pictorul se infatiseaza autoironic sub o umbrela imensa, sau portretul sarjat al doctorului Alfred Bernath, surprins in salile Hotelului Herdan cu prilejul celebrei expozitii din 1873, moment cu o semnificatie speciala in destinul sau artistic, intrucat a constituit momentul consacrarii sale), alaturi de nenumarate studii de animale, dar si de schite pregat