Deşi se află la mică distanţă de municipiul Hunedoara, multe sate din „Ţinutul Pădurenilor” au rămas în izolare, iar, cu timpul, localnicii le-au părăsit. Rareori, liniştea care domneşte peste Ulmi este spulberată de huruitul câte unui tractor. Ca să ajungă în zona aflată la 15 kilometri de Hunedoara, autoturismele trec greu peste bolovanii şi gropile presărate pe drumul care urcă spre Ţinutul Pădurenilor.  La Ulmi mai trăiesc 16 familii, formate mai ales din oameni în vârstă, rupţi de restul lumii.

„Eu nu am mai coborât în Hunedoara de ani buni, iar pe mine, deşi am copii şi nepoţi la oraş, nu mai vine nimeni să mă viziteze. Poate doar maşina care mai aduce pâine în sat”, povesteşte Floarea, o pensionară ieşită la poartă. În faţa casei ei, la fântâna săpată „de când lumea”, după cum spune femeia, vin să se adape câteva oi. Ele sunt mânate apoi prin dreptul unei biserici vechi. Străbat uliţa, punte de legătură între casele răsfirate pe culmile dealurilor, pentru a ajunge la păşuni.

Petrec la gura sobei

Din îngrijirea animalelor şi pensiile modeste, oamenii reuşesc totuşi să supravieţuiască. Iarna, doar, ninsorile trimit satul la izolare. „Atunci stăm la gura sobei şi mai ascultăm uneori, noaptea, urletele haitelor de lupi”, spune zâmbind Petru, un alt localnic, şi el trecut de vârsta tinereţii.

Zonă lăsată în paragină

„Ţinutul Pădurenilor”, care cuprinde mai multe comune, este una dintre cele mai puţin accesibile zone din judeţul Hunedoara. Din cauza izolării, potrivit Direcţiei Judeţene de Statistică Hunedoara, până în 2007, patru sate din „ţinut” au rămas fără niciun locuitor, iar în alte aproape 20 mai trăiesc maxim 15 locuitori.