"Nu va voi cerevotul pentru un nou mandat", a declarat presedintele Frantei, Jacques Chirac, in discursul prin care si-a anuntat retragerea, dupa 12 ani la conducerea tarii, apogeul unei cariere politice de 40 de ani.
Jacques Chirac a anuntat ca nu mai candideaza pentru un nou mandat de cinci ani la Elysée. Jocurile incep sa fie facute de o generatie de politicieni mai tineri, care se propulseaza ucigandu-si tatal in efigie, distantandu-se de chirachism. Nici nu pare foarte greu, lunga cariera politica a lui Chirac e plina de contraste, de promisiuni netinute – mai cu seama in domeniile social si economic – sau de ezitari cu consecinte grave, de pilda referendumul care a respins Constitutia europeana. Dar acelasi Chirac a fost si este iubit de francezi, pentru personalitatea sa puternica, in care prestanta sa reala, ce l-a ajutat sa reprezinte cu atata succes Franta in exterior, se imbina cu un instinct natural si simpatic ce i-a asigurat dintotdeauna popularitatea si contactul direct cu oamenii. De altfel, daca Chirac ar fi vazut ca mai are o sansa, nu ar fi ezitat sa mearga mai departe, spun cei care il cunosc si ii recunosc spiritul combativ, ambitia care nu l-a parasit nici in momentele cele mai grele.
Un "minister al identitatii nationale"?
Dar vremea lui a trecut, iar cei care au invatat de la el, si uneori il imita, se grabesc sa-l inlocuiasca. E cazul lui Nicolas Sarkozy, favoritul dreptei, care insa nu poate fi sigur ca va avea sprijinul lui Chirac. Mai cu seama dupa ce, recent, si-a impins campania spre extrema dreapta, anuntand ca vrea sa infiinteze un "minister al identitatii nationale". Ingrijorat de faptul ca urca puternic in sondaje centristul FranIois Bayrou si ar putea sa-i fure o parte din electorat, Sarkozy isi deplaseaza campania spre extrema dreapta, racoland indirect printre xenofobii lui Jean-Marie le Pen. Sigur ca mi