Am auzit, zilele acestea, din mai multe locuri, ideea următoare: domnule, dacă presa noastră e azi aşa cum e, nu e vina ticăloşilor, a şantajiştilor, kitschomanilor, inşilor de reavoinţă şi rea-credinţă, inculţilor sau primitivilor agresivi care o populează.
Nici pomeneală. Proliferarea mocirlei, a scandalului şi-a necinstei nu este decât consecinţa firească a falimentului presei de calitate. De vreme ce presa de calitate, incluzând ziare, reviste, posturi de radio şi televiziune decente, se află în cădere liberă, e normal ca locul gol lăsat de aceasta să fie invadat de tot soiul de monştri pe placul poporului.
Vinovaţi de această situaţie sunt deci, în primul rând, cei câţiva intelectuali care, de-a lungul ultimilor douăzeci de ani, au încercat (şi au eşuat) să menţină dezbaterea publică la un nivel acceptabil de decenţă, respect şi orizont cultural. Nevinovaţi sunt cei ce dispreţuiesc aceste minime ce rinţe ale unei vieţi normale într-o societate normală.
De fapt, nu presa de calitate se află în cădere liberă, ci însăşi calitatea. Probabil că asistăm la cea mai evidentă degradare a calităţii umane în România din anii ’50 încoace, când oamenii de calitate au fost exterminaţi la Canal şi-n închisorile comuniste.
Trăim azi un nou val de ură şi dispreţ pentru omul civilizat, o nouă ascensiune a gloatei. S-au întors vremurile în care cuvântul "intelectual" a devenit o injurie pronunţată cu maxim dispreţ pe posturi de mare audienţă. Trăim vremuri în care chiar şi ziarele "de calitate" şi-au desfiinţat sau şi-au redus la minimum paginile culturale, în care tot ce se mai citeşte sunt gunoaiele de bârfă şi cancan, în care canalele de televiziune cu audienţă maximă sunt simple colportoare de minciuni şi de manipulări grosiere.
Librăriile au ajuns un fel de muzee în care nu mai intră nimeni, filmele adevărate (şi avem
