Ce-i leagă pe cei trei artişti prezenţi în această expoziţie de la Galeria H’art?

Pe cei trei – Ungureanu, Anghelescu şi Preda (UAP) – nu-i leagă aparent nimic. Nu formează un grup, pentru că vremea grupurilor a trecut, şi nici un subiect comun, pentru că fiecare expune în propriul spaţiu fără ca lucrările să se amestece. Sînt ca locatarii unui bloc. Trăiesc relativ în acelaşi spaţiu, dar au şansa să nu se cunoască şi să nu se întîlnească De fapt, ei se cunosc şi lucrează de mai mult timp împreună. Au fost colegi de liceu şi de facultate şi doi dintre ei împart atelierul. Dar „drama urbană“ se manifestă în mod diferit la fiecare.

În viziunea lor oraşul e un spaţiu mai prietenos?

Pentru cei trei, oraşul e materialul din care se hrănesc, din care îşi extrag material pentru arta lor. Poziţia lor marchează mai degrabă absenţa naturalului. Ungureanu analizează „modul în care funcţionează sisteme deja definite ca pretexte de modelare a propriei înţelegeri a lucrurilor, ele documentează cele trei etape ale exploatării şi insistă pe momentul cel mai bogat şi specific nouă ca mod de interacţiune cu mediul“. George Anghelescu apelează la o terapeutică interioară „pentru că sîntem cetăţeni singuri, secularizaţi şi autonomizaţi“. El vede Moartea şi Violenţa ca pe singurele adevăruri şi realităţi pe care nu le poate înţelege şi în faţa cărora nu se poate resemna. Adrian Preda „pendulează între artificial şi natural, între obiecte făcute de om şi organisme vii“. El face o încercare de a integra naturalul într-o zonă din care el a fost alungat. Animalele sînt o intruziune stranie în peisajul oraşului.

Care sînt atuurile acestei expoziţii?

Avem de-a face cu o nouă generaţie de artişti, care se uită în trecutul apropiat şi care găseşte răspunsuri la artişti precum Dumitru Gorzo, Gili Mocanu şi Roman Tolici. E vorba de o fluiditate a dialogului vizual. Cu