CER SENIN Destinele multor vedete romanesti si internationale au stat sub mansa avionului sau elicopterului pe care le-a pilotat. Desi a fost comandantul escadrilei elicoptere, din cadrul flotilei prezidentiale, Vasile Iurascu se considera doar o lacrima dintr-un ocean. Este ciudat sa-ti vorbeasca despre oceane tocmai un om al cerurilor.

Comandorul aviator (in retragere) Iurascu Vasile este unul dintre cei ce si-au inchinat viata zborurilor in inaltul cerurilor. Pasarile de fier cu glasuri asurzitoare pornite din gatlejurile motoarelor cu elice sau ale celor cu reactie ori supersonice ori din motorul pasarilor din specia elicoptere l-au atras mai mult decat orice pe lume. Iurascu este unul dintre fericitii ce si-au trait visul "din copilarie".

O ISTORIE SI UN DESTIN. In anii copilariei de la Scortaru Vechi, Braila, pe cand nu era decat un tanc, Vasile deja se gandea la viitoarea cariera. "Ma stia toata lumea. Imi faceam avioane din lemn si alergam cu ele toata ziua", povesteste batranul vultur. Comandorul a ales poezia libertatii cerului. Unul dintre inaintasii lui a ales insa proza si mai ales poezia scrisa si a ajuns poetul national al Romaniei. "Bunicii din partea tatalui sunt Eminescu. Mama lui Eminescu s-a numit Raluca Iurascu. Bunicul lui Eminescu s-a numit Vasile Iurascu. Bunicul meu era var cu Vasile Iurascu", spune pilotul, mandru de cel ce i-a fost inaintas.

GALATIUL CA NADA. "Aici am gustat prima data din nada zborului, din momeala aviatiei." Iurascu era elev la Scoala Medie Metalurgica din oras. Cineva l-a anuntat ca s-a deschis o scoala de pilotaj. "Galatiul a fost dintotdeauna leagan al aviatiei. M-am inscris la cursurile scolii cu ajutorul directorului de la liceu. Aveam ca profesori niste somitati ale fortelor armate romane. Profesor de matematica ne era amiralul Vladescu - fostul comandat al submarinului «Delfinul».

La cursu