Închipuiţi-vă o Românie devastată de un cutremur. Ce-aţi face? O Japonie devastată deja aţi văzut. Şi, probabil, aţi remarcat şi ce-au făcut ei. OK, nu vă întrebaţi ce-aţi face voi, că sigur e un răspuns greu. Dar închipuiţi-vă cum ar reacţiona prietenii, vecinii, consătenii, concetăţenii voştri. Eu am o imagine destul de bine conturată despre cum ar proceda ceilalţi români. Aţi putea să-mi spuneţi că e o prejudecată, că, de fapt, sînt un pesimist, că, de fapt, românii sînt altfel şi am reuşi, împreună, să facem ceva. Se poate. Sau se poate să am dreptate, scrie Alex Mihaileanu pe blogul Subiectiv.
Pentru că România, în locul Japoniei, ar sta complet invers. Dacă s-ar dărîma blocurile, am începe să urlăm din fundul plămînilor. Am începe să strigăm că nu-i corect că ni s-a întîmplat tocmai nouă şi l-am înjura pe Dumnezeu. Sau, dimpotrivă, ne-am resemna, ne-am spune că ne merităm soarta şi ne-a pedepsit ăl de sus. Şi n-am face nimic. Ne-am aduna în biserici şi am aştepta să primim ajutoare. Am cere ajutoare. Am urla că statul nu se mişcă mai repede. Ne-am răscula. N-am primi imediat, că noi ne mişcăm cu încetinitorul. Am sparge magazine şi am fura mîncare şi apă, nu care cumva să le spargă vecinul înaintea noastră. Iar dacă s-ar întîmpla să-i rămînă casa întreagă, am avea noi grijă să i-o dărîmăm.
Îmi pare rău, nu pot pune problema altfel. Şi nu, nu sînt un pesimist, ci aşa văd eu lucrurile. Groaznic. Iar dacă am mai avea şi-o centrală nucleară în criză, nu pot să văd decît cozi interminabile pe şosele, care pe care, încercînd să scape mai repede, să fugă cît mai departe. Nu avem talentul japonezilor, de a mobiliza şi a face ceva. Mi-aş dori să mă înşel, dar nu pot. Nu mai am încredere în români. Sîntem speriaţi de bombe, ne e frică de orice, ne-am panica în următoarea secundă.
Imaginea mea despre România nu poate fi decît sumbră. “Ui