Deconspirarea Securitatii e stinjenita de inflatia comentariilor sceptice. Oscilam intre „prea tirziu“ si „inutil“.
Unii depling precaritatea legislatiei. Altii critica CNSAS, acuzind numeroasele disfunctii dintr-o institutie haotica si politizata. Adulmeca manipularea. Mai nou, un eseist a demontat „ingineria meliorista“ practicata „sinucigas“ de catre PNTCD... Incepem oare sa ne resemnam cu gindul ca „purificarea morala“ a societatii romanesti e imposibila? Se pare ca da.
Va rog, totusi, sa nu contati pe mine in aceasta privinta. Obstinatia mea exprima orgoliul unei fiinte libere, care crede in judecata divina, e gata sa ierte, fara ca asta sa insemne ca e gata sa si uite.
Cu citeva zile in urma, am fost la CNSAS pentru a parcurge dosarul de urmarire informativa a obiectivului „Valceanul“. Dosarul meu. La 25 de ani, un teolog care visa (doar) un doctorat occidental in studii patristice figura ca amenintare la adresa sistemului comunist si era „lucrat“ de zece informatori. Zece asa-zisi oameni ai Bisericii.
Printre ei, Parintele Dumitru Soare, director al Institutului Biblic si de Misiune al BOR. In plina mizerie ceausista, Parintele Soare stralucea de bunastare: exersa o functie bine platita, slujea la o mare parohie bucuresteana, avea masina, vila si afisa, peste reverenda, o impozanta cruce patriarhala.
Parintele director avea o singura problema, o mica hiba necunoscuta: era purtatorul schizofrenic al unei duble personalitati. Ziua, la editura, simbata si duminica, nunti, botezuri si oficierea Sfintei Liturghii. Seara, dupa ce se va fi impartasit cu Trupul euharistic al Mintuitorului Hristos, Prea Cucernicul devenea informatorul mascat sub numele conspirativ „Iliescu“.
De la Dumnezeu, omul acesta al nimanui trecea zelos la preaslavirea lui Mamona. Se intelege ca nu am fost nici pe departe sing