Volumul „N-am venit să ţin un discurs“ al scriitorului sudamerican distins cu Premiul Nobel pentru Literatură, intră în librării la începutul săptămânii viitoare. „N-am venit să ţin un discurs“ reuneşte 22 de texte rare, destinate a fi citite public, printre care cel rostit de Gabriel García Márquez la primirea Nobelului, dar şi un text inedit de la absolvirea liceului.
Citind aceste discursuri, mărturisea Gabriel García Márquez, „redescopăr cum m-am schimbat şi am evoluat ca scriitor". În vârstă de 83 de ani, părintele realismului magic se dezvăluie în toată sensibilitatea sa omenească în colecţia de texte publicate de Editura Rao, în traducerea Tudorei Şandru-Mehedinţi. Tematica trădează mai ales obsesiile literare ale lui García Márquez; selecţia variază între „piese" cu o stilistică vulcanică şi texte minimaliste - dar deloc simpliste -, precum cel rostit la absolvirea liceului, în faţa colegilor de clasă.
„Academia datoriei" este titlul acestui tânăr discurs din 1944, când García Márquez avea 17 ani. „Ce v-aş putea spune despre prietenie?", începe Márquez. „Aş fi putut umple câteva pagini cu anecdote şi vorbe înţelepte care, la urma urmelor, nu m-ar fi ajutat să-mi ating ţelul urmărit. Analizaţi-vă fiecare propriile sentimente, cercetaţi unul câte unul motivele pentru care simţiţi o preferinţă nedezminţită pentru fiinţa căreia i-aţi mărturisit toate intimităţile voastre şi atunci veţi putea desluşi raţiunea acestei festivităţi".
„Un seamăn al nostru"
Tudora Şandru-Mehedinţi, care a tradus nouă dintre cărţile lui Gabriel García Márquez, printre care „Toamna patriarhului" şi primul volum al memoriilor scriitorului, „A trăi pentru a-ţi povesti viaţa", spune că volumul „N-am venit să ţin un discurs" reprezintă „o desăvârşită simbioză între scriitor şi om".
Sunt, însă, „nenumărate ipostazele în care García Márquez apare nu doar ca u
