Victor Ponta, co-liderul Opoziţei, septembrie 2011: "Este foarte rău când un preşedinte al României se duce pe furiş, neştiind cu cine se întâlneşte, ce discută, de ce s-a dus până acolo. Îmi doresc foarte mult ca preşedintele României, indiferent cum îl cheamă, să fie primit oficial pentru că în România va fi scutul antirachetă american, suntem un partener important, îmi doresc ca preşedintele României să fie primit pe uşa din faţă, nu pe uşa din dos, pe la servitori, sau pe la personalul administrativ".
Victor Ponta, premierul României, 19 mai 2012: “Pe domnul Marga l-am rugat să meargă la Chicago, împreună cu preşedintele ţării, pentru că ştiţi că preşedintele ţării merge în general în străinătate şi nu reprezintă pe nimeni, decât pe el. M-am gândit să fie acolo doi miniştri - dl Marga şi dl Dobriţoiu - ca să înţeleagă partenerii noştri internaţionali că există oameni serioşi în România (...) Sunt convins că drumul până la Chicago va fi extrem de lung pentru domnul preşedinte Basescu”.
Între prima declaraţie şi ultima (rostită ieri, la un miting electoral, în Cluj) Victor Ponta nu s-a schimbat. Se autoplagiază consecvent. (Zilele trecute tocmai s-a consumat primul act din panarama „Cine merge la Consiliul European”). Deşi şocul instalării în funcţie te-ai fi aşteptat să-l deştepte şi să-l tempereze.
Până să-l suspende pe Traian Băsescu (dacă îşi mai doreşte asta la fel de fierbinte precum Crin Antonescu), primul ministru suspendă cu nonşalanţă România.
Nădăjduiam ca - după o guvernare dezastruoasă plus 78 de zile - ţara asta amărâtă să nu fie pista de încercare a unor orgolii puşteşti.
Update. Secvenţe antologice de neamprostie neaoşă la întâlnirea cu românii din Chicago: preşedintele Băsescu („nu-mi pierd vremea”), întoarce spatele ministrului de Externe Andrei Marga (care tocmai îl cita de la tribună - ”... Cum spunea şi domnu
