Unii spun ca "Domino" este capodopera postmodernista a lui Tony Scott, unul si acelasi cu regizorul care a facut "Top Gun", "The Last Boy Scout", "Crimson Tide". Altii spun ca regizorul de montaj a descoperit brusc cuceririle tehnicii mileniului trei si a dat iama in ele ca mustele la borcanul cu miere. Adevarul este, ca de obicei, undeva la mijloc.
Nu l-am cunoscut personal pe Tony Scott, dar pot sa-mi imaginez cum a decurs productia acestui film.
Avem, asadar, o poveste ofertanta, inspirata dintr-un caz real: Domino Harvey, fiica unui actor destul de cunoscut la Hollywood, renunta la o viata de familie mai mult decat comoda si la o cariera promitatoare de manechin, pentru a se dedica unei activitati periculoase, aducatoare de adrenalina - vanatoarea de recompense.
Tanara nonconformista se inhaiteaza asadar cu doi specialisti din bransa, un ratat foarte „profi", cu harta confruntarilor intiparita pe fata, si un sadic timid si chipes. Dotata cu o cantitate impresionanta de sange in instalatie, Domino traieste intens aventuri pe muchie de cutit, aparent fara sa intre in contradictie cu legea. Mai departe scrie-n cartea lui Richard Kelly si puteti vedea pe ecrane.
Ei bine, asemenea lui Domino, si lui Tony Scott ii place riscul. In loc sa aleaga varianta „cinstita" de ecranizare a acestei povesti, el a complicat totul la maximum. Incepand cu filmari din mana si montaj a la MTV, continuand cu flashback-uri si abordari din un-ghiuri diverse ale acelorasi scene si terminand cu o coloana sonora pe cat de eterogena, pe atat de captivanta (nu ratati CD-ul!).
Poate pentru a mai atenua din socul unei astfel de productii sau poate, dimpotriva, pentru a-l spori, Tony Scott a apelat la o distributie mai mult decat interesanta.
Daca Mickey Rourke e „de-acolo" in rolul batranului vanator de recompense, iar Christ
