Un comunicat remis presei, miercuri, 14 iunie 2006, de conducerea Partidului Conservator il acuza pe Traian Basescu de a fi in spatele intregii afaceri cu dosarele noi primite de CNSAS ca printr-o minune tipica SRI, institutie care a mai facut minuni de rasunet, cum ar fi, de exemplu, confundarea curcii cu gaina. Atat in comunicat, cat si in interventiile tv, Dan Voiculescu a denuntat in intreg scandalul dedesubturile unei batalii politice.

Si fara argumentele convocate de liderul PC - neasteptata desecretizare a unor documente ce n-aveau nici un rost sa fie secretizate, primirea lor de catre CNSAS imediat dupa nominalizarea lui Dan Voiculescu pentru fotoliul de vicepremier, traditia mismasului dintre Traian Basescu si PSD-istul convertit la Portocaliu, Radu Timofte - , nu s-ar fi indoit nimeni ca afacerea tine de politica.

La 16 ani de la prabusirea lui Ceausescu, lucrarile Securitatii carmuiesc viata social-politica din Romania. Nici in visurile lor cele mai frumoase, ofiterii de Securitate, unii dintre ei sub inteligenta unui jandarm rural, nu s-au gandit ca hartiile intocmite de ei intr-o lehamite de birocrati vor deveni documente capabile sa arbitreze batalia politica din Romania democratica impotriva careia luptau.

Ne-am insela daca am crede ca tinta lucraturii lui Traian Basescu a fost Dan Voiculescu. Desigur, Dan Voiculescu e si el o victima. Nu insa cea mai importanta, daca ne gandim ca prin noua acuzatie cade sau macar e pusa intre paranteze mai vechea acuzatie de general de Securitate, care si-a cladit imperiul economic pe conturile lui Ceausescu. In plus, electoratul Partidului Conservator nu e atat de sensibil cum s-ar crede la dezvaluirea ca Dan Voiculescu a fost informator al Securitatii in tineretea sa.

Tinta intregului scandal nu e Dan Voiculescu. Tinta e Calin Popescu Tariceanu.

Ce ne indeamna la o asemenea ipoteza? Un