Un mare fotbalist al anilor 80, Sandu Cismaş, atacantul Gloriei Arad, s-a stins din viaţă. Totul s-a întâmplat chiar la sărbătoarea de o sută de ani de existenţă a Gloriei.

Este vorba despre un fotbalist care a dat zeci de goluri, a făcut mii de driblinguri şi a dorit să joace pentru o singură echipă, Gloria Arad, al doilea club al oraşului, ca performanţe, după UTA, însă cu o istorie mai bogată.

Sandu Cismaş este atacantul care a murit tocmai în ziua în care clubul pe care l-a iubit şi slujit mulţi ani împlinea 100 de ani. El a refuzat UTA în anii '80 pentru că doar la Gloria se simţea ca în familie. A mers să sărbătorească cei o sută de ani ai clubului foarte entuziast. Vroia să se alăture celor dragi lui, adică să mai încingă o miuţă cu cei cu care acum 30 de ani îşi împărţea emoţiile, bucuriile şi necazurile înfrângerilor. Efortul i-a fost însă fatal. Sandu Cismaş a căzut în vestiar, după ce a suferit un preinfarct şi un atac cerebral. Ambulanţa l-a dus la Timişoara, a intrat direct în operaţie, dar nu s-a mai putut face nimic.

La câteva zile după ce a jucat ultimul meci a murit. Sandu avea 58 de ani. La ultimul meci el a făcut din nou curse lipit de tuşa terenului, a dat pase de gol, a ratat singur cu portarul şi a driblat.

Fostul său coleg şi prieten de o viaţă, Emil Valdovici, a spus: „A fost cel mai bun atacant al Aradului din anii 80. Nu aveau aşa jucător nici la UTA, nici la Vagonul, nimeni... Au venit cei de la UTA să îl ia, dar nu a vrut să plece. El a spus că familia lui e la Gloria şi el acolo se simte bine, acolo vrea să joace. Era foarte tehnic şi avea o lovitură de cap extraordinară. La un meci de cupă cu UTA i-a făcut pe Csordas şi Bâtea să îşi dea cap în cap. Nu a făcut avere din fotbal, dar a jucat cu o plăcere cum majoritatea nu au ştiut şi nu mai ştiu să o facă. Pentru el fotbalul era o distracţie. Se enerva când îl lovea