O sporovaiala parfumata de clinchetul sticlelor se rostogoleste printre bodegile garii din Lehliu, precum ciulinii Baraganului invartosati de vant. Intr-o zi de vineri, pe la orele cinci ale amiezii, o vana hazlie zvacneste prin colbul crasmelor. "Hai lai lai... fata mea... mai, haida hai..."
Muica... lume... Scripcari televizati atata setea. "Nelutule, lasa oamenii-n pace!". Nelutu nu ne lasa. Cocosat de doua halbe cu bere, se tranteste langa noi. "Te trailes baxtalo! P-asta n-o stiati! Sanatate am spus. Spic inglis? Gud ivning. Biensur..." Nelu Soson e poliglot. Bangheste tiganeste, englezeste si putin frantuzeste. Spumega politicos urari sic, timpul ii sovaie ametit printre halbe. "V-am deranjat cu ceva? Daâ nu plec... Ma critica", se exteriorizeaza cu lipsa totala de stima fata de tovarasii de pahar. Catinel, catinel, paharele se rotesc, se desarta pe gat, fierb iar. Generaluâ creioneaza ad-hoc dara vietii lui Nelutu. A vandut pe vremuri sosoni, a fost si patron. Atelier de tamplarie a avut. Ce afacere!... A dat faliment. De la cinci dimineata croia scandura in magazie... Acuma nu mai trage tarie.
APENDICITA. Nelutu se cam inflameaza: "Uaci your hed! Ba, ai mintea-n colturi... Ia mai ia jumate din berea asta ca mie mi-ajunge. Nu mai intra." "He he he ce ba, faci apendicita?". "Ce apendicita ba, io nu mai am ficat. Ciroza SA scrie pe mine!" Domnuâ Soson e acum bodyguard. Asa-s vremurile. Fiecare pe unde-apuca. Face naveta la Bucuresti. Daca se supara poate-i da si-o carata tovarasului. Mangafalele trancanesc despre pesti, salarii, trenuri si nasi. Despre vremuri indepartate cand doar ciulinii Baraganului insufleteau parloaga pe care se ridica acum birtul. Doar ceasul garii se vedea prin roiul lor... Pana la Bucuresti se merge pe zece mii cu nasu.
In Lehliu nu se fura, se completeaza. Tovarasului i-au furat lantuâ de la bicicleta... Lui Ne
