Vorbeam data trecută despre faptul că a fost o onoare că Donald Potard, fondatorul casei J.P. Gautier, a venit în România. Şi despre faptul că indiferenţa şi incompetenţa de la noi ţin pe loc oameni care ar putea face artă. La "polul opus", există cazuri în care designeri profesionişti consacraţi pleacă din ţara lor pentru că s-au săturat sa fie înconjuraţi de snobism...
De snobismul celor care nu pot să audă altceva în afară de Chanel, Dior sau Hermes şi care nu se îmbracă pentru că au stil, ci pentru că marca reprezintă nivelul financiar şi poziţia în societatea în care există şcoli şi profesori. Şi foarte mulţi designeri buni, dar fără numele celebre ale unor creatori care nu mai trăiesc. Acesta este celălalt tip de snobism, în opoziţie cu al nostru, prea sufocat de cultura hainelor, de magia lucrurilor foarte scumpe şi de prea multă modă. Adepţii acestuia nu concep să poarte decât branduri foarte cunoscute, chiar dacă acestea se produc în viziunea altor generaţii de designeri şi nu au rămas decât nişte logo-uri de imagine, în spatele cărora se pompează foarte mulţi bani şi foarte mult marketing. Diferenţa este că, la noi, luxul înseamnă mult, ieftin şi vulgar, iar la ei înseamnă mult, scump şi excentric.
MONSIEUR STEVE
Din acest motiv, Steve, care este francez, a ales să plece din Franţa luxului şi a numelor celebre şi să-şi urmeze drumul acolo unde s-a regăsit pe sine şi unde a reuşit să-şi împărtăşească aceeaşi viziune, dar să fie văzut şi apreciat. A avut curajul să plece şi să trăiască într-un loc care l-a atras şi l-a cucerit toată viaţ şi pe Yves Saint Laurent şi unde lux înseamnă stare de bine, manufactură, stil, tradiţie păstrată: în Marrakech. Steve sau Monsieur Steve (brandul lui) s-a stabilit în Medina şi face colecţii de T-shirt-uri, genţi şi accesorii din piele, pe care le vinde în întreaga lume, de pe site.
