N-am sa intru in discutia cu privire la diferenta dintre taxe si impozite, intrucat sub aspectul in discutie nu prezinta relevanta respectiva diferenta in conditiile in care atat la nivel micro cat si la nivel macro fondurile publice sunt cheltuite cu acelasi nivel de „eficienta”. Problema este mai simpla de atat, respectiv are legatura cu ce ar trebui sa faca contribuabilul atunci cand fondurile publice sunt cheltuite in mod ineficient, adica nu in interesul celor multi ci pentru cei putini.

Plata taxelor si impozitelor are legatura cu existenta statului respectiv cu ideea de solidaritate sociala care sta la baza natiunii. Afectarea dreptului de proprietate, in mod semnificativ, prin plata taxelor si impozitelor este jutificata de acest interes de ordin superior: existenta statului si a natiunii. Cercul nu se inchide cu acest interes, intrucat reversul este acela ca statul trebuie sa dea dovada de responsabilitate si sa asigure satisfacerea acelor nevoi retinute ca fiind de competenta sa. Existenta statului trebuie pusa in balanta alaturi de Responsabilitatea statului in acoperirea nevoilor contribuabililor.

Este o chestiune de optiune politica prioritizarea unui anumit interes, insa aceasta optiune trebuie realizata tinand seama de memoria colectiva a ultimilor 20 de ani cu privire la cine a fost cel mai eficient administrator: statul sau contribuabilul. Daca statul nu a putut sa acopere nevoile pe care le-a retinut ca fiind in competenta sa, iar acestea au fost acoperite tot de contribuabil in mod direct, se pune problema de optiune politica si constitutionala fata de nivelul taxelor si impozitelor. Statul nu poate incasa taxe si impozite ca si cum ar acoperi in totalitate anumite nevoi, iar in realitate acesta sa acopere doar 25% din aceste nevoi. O astfel de realitate trebuie sa determine o ajustare a nivelului cantitativ al impozitarii.