Secţia din Chişinău a securităţii sovietice a pregătit minuţios traseul pe care urma să-l parcurgă flacăra olimpică şi i-a ţinut sub strictă supraveghere pe „oamenii incomozi", dar şi pe străinii aflaţi în RSS Moldovenească.

La începutul anilor '80 relaţiile dintre URSS şi Statele Unite se înrăutăţesc după o perioadă de destindere începută douăzeci de ani mai devreme, proces culminat cu semnarea Actului Final de la Helsinki, din 1975. Invazia sovietică în Afganistan, în decembrie 1979, a determinat o răcire bruscă a raporturilor dintre Moscova şi Washington. În semn de protest împotriva acţiunilor întreprinse de sovietici, America şi majoritatea aliaţilor săi boicotează Jocurile Olimpice de la Moscova. Unii reprezentanţi ai Franţei, Marii Britanii sau Italiei au participat sub steagul olimpic, nu al ţărilor lor. Sute de mii de oameni sunt evacuaţi din Moscova, iar comitetele republicane ale poliţiei politice au misiunea de a preîntâmpina eventuale proteste individuale sau în masă împotriva regimului comunist.

Încă din 23 iulie 1979 a fost adoptată o hotărâre a CC al PCUS cu privire la măsurile care urmează a fi luate pentru organizarea Olimpiadei de vară de la Moscova din anul următor. Potrivit acesteia, sute de mii de studenţi din universităţi şi colegii trebuiau să părăsească Moscova în perioada 15 iunie-15 august 1980. A fost schimbat şi orarul examenelor de admitere la instituţiile din învăţământ moscovite. În perioada Olimpiadei erau aşteptaţi în capitala URSS 150.000 de turişti străini şi circa 100.000 cetăţeni sovietici sau oficiali legaţi nemijlocit de organizare. Dar în aceste date nu erau incluşi şi oameni de rând. Numărul sporit de vizitatori putea crea probleme la cazare, alimentare şi transport. KGB se temea de activităţi pe care puteau să le organizeze inamicii ideologici ai regimului comunist, fie din afară, fie din interior. Starea de alert